Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii

“Cuvântul Domnului în viaţa şi misiunea Bisericii”, este subiectul celei de a XII-a adunări a Sinodului episcopilor care are loc în Vatican în luna octombrie (5-26 octombrie 2008). La mai bine de patruzeci de ani după Conciliul Vatican II, Biserica Catolică doreşte să facă un bilanţ al revoluţiei declanşate atunci: accesul direct al tuturor credincioşilor chiar la textele Bibliei.

Sinodul Episcopilor

Sinodul episcopilor este o instanţă permanentă a Bisericii catolice creată de papa Paul al VI-lea. Cea de a XII-a adunare a fost convocată de papa Benedict al XVI-lea. La lucrările acestui Sinod vor participa mai mult de 200 de «părinţi sinodali», episcopi sau experţi din lumea întreagă, desemnaţi la nivel local sau numiţi de Roma.

Această întâlnire se desfăşoară în patru etape, după o procedură obişnuită. Publicarea în primul rând a Lineamenta: documentul acesta, care adună problematicile de pe marginea temei şi pune câteva întrebări, este trimis prin intermediul secretariatului general al Sinodului (condus de Mons. Nikola Eterovic) întregului episcopat şi diferitelor ordine religioase pentru a-şi exprima părerile în scris.

Prin această consultare mondială se deschide cea de a doua etapă, Instrumentum laboris: document ce nu are valoare normativă, dar face sinteza răspunsurilor primite în urma consultării mondiale. Instrumentum laboris va servi ca şi bază pentru discuţiile şi intervenţiile din timpul adunării.

Cea de a treia etapă este reuniunea la Roma a Sinodului: trei săptămâni de intervenţii personale, de lucru pe grupuri lingvistice, care se încheie prin votarea diferitelor propuneri ce vor fi ulterior trimise papei. Pe această bază – cele patru etape – papa redactează, în general, o exortaţie apostolică post-sinodală reluând (sau nu) propunerile adunării. Acest document rămâne referinţa Sinodului.

Instrumentum laboris

Să vedem acum liniile principale ale documentului care va sta la baza discuţiilor şi intervenţiilor din cea de a XII-a adunare a Sinodului episcopilor. Instrumentum laboris are 84 de pagini şi a fost publicat în 12 mai la Roma în urma consultării mondiale amintite. În el se vorbeşte de «un bun sezon al roadelor» ce se manifestă prin numărul impresionant de grupuri biblice, prin răspândirea practicii rugăciunii meditate a textelor biblice (lectio divina), şi, fără să uităm, de însăşi răspândirea Bibliei în diferite ediţii şi limbi. Ca niciodată, după cum sublinează documentul, «citirea Cuvântului lui Dumnezeu se intensifică».

Dar liberalizarea accesului la textele sfintei Scripturi pune în mod direct întrebarea interpretării sale. Acest lucru este fără îndoială şi una dintre chestiunile importante ale Sinodului. Pe de o parte, Biserica vrea să favorizeze lectura textelor («Foarte mulţi credincioşi ezită să deschidă Biblia»), dar pe de altă parte este important să se depăşească o interpretare arbitrară şi reductivă a Scripturii. Deoarece, insistă documentul, «Magisterului Bisericii, care nu este superior Cuvântului lui Dumnezeu, îi revine rolul de „a interpreta în mod autentic Cuvântul lui Dumnezeu”».

În ceea ce priveşte raportul individual cu Scripturile pericolul este dat de «o lectură superficială a Bibliei». O astfel de practică este judecată «insuficientă», deoarece adesea «entuziasmul» descoperirii dispare progresiv, şi «sensul spiritual nu trebuie confundat cu interpretările subiective». Bineînţeles, admite documentul, trebuie «respectată necesitatea interioară care face să avanseze comunitatea pentru a recunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu, dar trebuie la fel atenţie în controlul acestei sensibilităţi care exaltă spontaneitatea, experineţa în mod limitat subiectivă şi setea de extraordinar».

Mai importantă, fără îndoială, este miza la nivel comunitar a unei astfel de lecturi. Această grijă revine de mai multe ori în Instrumentum laboris: «Exită astfel riscurile unei interpretări arbitrare şi reductive, datorate înainte de toate fundamentalismului». Şi continuă: «Fundamentalismul se refugiază în literalism şi refuză să ţină cont de dimensiunea istorică a revelaţiei biblice».

O practică care există în rândurile credincioşilor catolici, recunoaşte documentul. «Forma extremă a acestui tip de tendinţe este secta.» În concluzie: «intenţia Magisterului nu este de a limita lectura personală a Scripturilor. Dimpotrivă, el oferă un cadru de referinţă sigur unde cercetarea se poate exersa».

Cercetarea este foarte solicitată; cea a teologilor, în special, care au misiunea de a-i ajuta pe păstori pentru ca «lectura Bibliei să nu fie complicată». De asemenea, sunt necesare eforturi pentru ca formarea, cateheza, să stăruie în efortul de a continua pentru ca textele sacre să fie mai accesibile. Documentul de lucru pregătit pentru acest sinod insistă tot timpul, ca un refren reluat incontinuu, pentru ca acest efort trebuie făcut «cum Ecclesia».

Răspunsurile la consultarea mondială care a stat la baza instrumentum laboris furnizează de altfel o mulţime de idei practice cum ar fi recurgerea la noile mijloace media sau crearea de şcoli de „lectură”, pentru a face mai ascultate pasajele biblice citite în timpul diferitelor ceremonii liturgice.

Dar axa principală a acestui document, care dezbate atât miza ecumenică cât şi cea interreligioasă a textelor sacre, este scopul pastoral şi misionar: acela de a şti «răspândi şi întări practica întâlnirii cu Cuvântul lui Dumnezeu ca un izvor de apă vie». Altfel spus: «Devine esenţial să considerăm Sfintele Scripturi ca un aliment vital».